Aminoacizii
Proteinele sunt cărămizile fundamentale ale vieții. Organismul are nevoie de proteine pentru a se repara și a se menține.
Structura de bază a unei proteine este formată dintr-un lanț de aminoacizi (aprox. 20 de aminoacizi). Opt dintre ei sunt considerați esențiali și organismul nu îi poate produce pe cont propriu, astfel aceștia trebuie să fie furnizați de către alimente.
Aminoacizii sunt clasificați în trei grupe: esențiali, neesențiali și condiționali.
Aminoacizii esențiali (ex. histidina, izoleucina, leucina, valina, etc.) nu pot fi produși de către organism și trebuie să fie furnizați de alimente. Ei nu trebuie să fie consumați la o singură masă, ci de-a lungul unei zile întregi.
Aminoacizii neesențiali (ex. alanina, asparagina, acidul glutamic, acidul aspartic, etc.) sunt produși de către organism din aminoacizii esențiali sau din procesul de defalcare a unei proteine.
Aminoacizii condiționali (ex. arginina, cisteina, glutamina, prolina etc.) nu sunt de obicei esențiali, cu excepția cazurilor de boală și de stres.
Aminoacizii se găsesc în surse animale, cum ar fi carnea, laptele, peștele, ouăle și în surse vegetale, precum soia, fasolea, legumele, untul de arahide, și unele cereale (cum ar fi germenii de grâu).
Aminoacizii au mai multe roluri în organism în afară de cel al refacerii mușchilor. Aceștia sunt singurii macro-nutrienți care furnizează azotul necesar pentru a stimula creșterea țesutului macro (procesul de anabolism). Deși sportivii se concentrează de obicei pe efectul pe care aminoacizii îl au asupra musculaturii scheletice, este la fel de important de știut că există și alte legături de aminoacizi ce eliberează nitrogen în corpul uman.
După procesul de digestie, aminoacizii din proteinele ingerate sunt introduși și apoi deturnați în diferite zone ale corpului pentru utilizări diferite, în funcție de nevoile organismului. De exemplu, unii aminoacizi sunt folosiți ca sursă de energie, prin convertirea lor în glucoză, cu ajutorul unui proces numit glucogeneză.
Proteina este, de asemenea, un substrat combustibil termogenic în organism, ceea ce înseamnă că digestia, metabolismul și depozitarea necesită o mare cantitate de energie, care este eliberată sub formă de căldură. V-ați întrebat vreodată de ce vă simțeați mai cald după o masă încărcată de proteine? Acest lucru ar putea fi motivul.
