Beneficiile miraculoase ale busuiocului asupra sănătății

Busuiocul este o plantă originară din India, cunoscută și folosită încă din urmă cu trei milenii și care s-a bucurat de o răspândire rapidă în toată lumea. La indieni, despre busuioc se spune că este planta lui Krishna și a lui Vishnu, iar bunii hinduși nu se duc la culcare fără o rămurică de busuioc pusă pe piept, menită să îi ducă în timpul somnului pe tărâmurile paradisiace. La români și mai târziu la italieni, busuiocul era considerat iarba dragostei și a fertilității, înflorirea lui fiind celebrată prin serbări și prin adevărate ritualuri. La greci și în aproape toate țările creștin-ortodoxe, busuiocul are aproape aceleași semnificatii ca și în India, fiind considerat plantă sacră. Agheasma se face cu ajutorul busuiocului, și tot cu un buchet de busuioc se împrăștie apa sfântă, pentru alungarea Necuratului ori pentru sfințirea locurilor. De asemenea, busuiocul se pune la icoane, pentru a atrage protecția divină asupra casei și a ocupanților săi. Însa, dincolo de dimensiunea sa spirituală și magică, busuiocul mai are o calitate foarte importantă – aceea vindecătoare, de care ne ocupăm în continuare.

Răspândire și recoltare

La noi în țară busuiocul este exclusiv plantă de cultură. Semințele se pun în pământ la Dragobete (24 februarie), apoi se țin în casă, în ghivece puse la fereastră, până la Sfântul Gheorghe (23 aprilie), când se plantează în grădină. Recoltarea sa începe la sfârșitul lui iunie și continuă până toamna târziu, când cade prima brumă. Se taie doar vârfurile înflorite de busuioc (fără partea lemnoasă), de mai multe ori pe timpul verii, după fiecare tăiere, planta dând și mai mulți lujeri, care la rândul lor vor înflori. După culegere, vârfurile de busuioc se usucă într-un strat cu o grosime de maximum un deget (aproximativ 2 cm), până când tulpinile și frunzele devin ușor casante. Depozitarea se face în pungi de hârtie sau în săculeți de pânză, în locuri întunecoase, uscate și răcoroase.

Preparate din busuioc

Pulberea

Se obține prin măcinarea cu râșnița electrică de cafea a înflorescențelor de busuioc uscate, urmată, eventual, de o cernere prin sita pentru făină albă. O linguriță rasă de pulbere (aproximativ 1,5 g) se ține vreme de câteva minute sub limbă, după care se înghite cu apă. Se ia pe stomacul gol, de 3-4 ori pe zi.

Infuzia fierbinte

Se folosește în terapia naturală (deși nu are bogăția de principii active a infuziei combinate) pentru efectele antispastice, element foarte important în tratarea unor tulburări digestive și a unor afecțiuni respiratorii (bronșită, tuse convulsivă, viroze respiratorii). Se prepară simplu, prin opărirea unei lingurițe de tulpini înflorite și mărunțite cu o cană de apă clocotită, după care se lasă 15 min. să se infuzeze și se filtrează. Se bea cât mai fierbinte, așa încât efectul antispastic, hipertermiant și relaxant să fie maxim.

Infuzia combinată

Cum arată și numele, combină extracția la rece cu infuzia fierbinte, ajutând la conservarea principiilor active. Se prepară astfel: 2-3 lingurițe de flori și frunze de busuioc mărunțite se lasă la înmuiat într-o jumătate de cană de apă, de seara până dimineața, când se filtrează; maceratul se pune deoparte, iar pulberea rămasă se opărește cu încă 1/2 cană de apă fierbinte 20 min., după care se lasă la răcit și se filtrează; se combină cele 2 extracte; se bea înainte de masă cu 15 min. Doza – 3 căni pe zi.

Tinctura

Se umple pe jumătate un borcan cu pulbere de iarbă de busuioc, completându-se restul cu alcool de 50 de grade. Se închide ermetic și se lasă la macerat vreme de 8 zile, după care tinctura se filtrează prin tifon, și se păstrează în sticluțe mici, închise la culoare.

Uleiul volatil

Este un preparat ce se obține doar prin procedee industriale și se găsește în magazinele și în farmaciile naturiste. Se va folosi doar uleiul de busuioc pe care este specificat că poate fi folosit pentru uz intern. Se administrează, de regulă, câte 3 picături dizolvate într-o linguriță de miere sau puse într-o lingură de apă, de 2-4 ori pe zi, în cure de 5-14 zile. La copiii între 8 și 12 ani, doza se înjumătățește, iar la cei între 5 și 8 ani, se administrează o singură picătură, de 2 ori pe zi.

Băile terapeutice

2 mâini de busuioc se lasă la înmuiat într-o oală cu 3-5 litri de apă călduță, vreme de 12 ore, după care se filtrează. Maceratul obținut se pune deoparte, iar planta rămasă se mai opărește cu un litru de apă, se lasă la infuzat vreme de 15 minute, apoi se filtrează. Se toarnă ambele preparate obținute în cada de baie, peste apă fierbinte. De regulă, băile cu busuioc durează 20-30 de minute, având efecte tonice fizice și psihice, ajutând organismul să lupte împotriva infecțiilor și ferindu-ne în mod special de bolile asociate cu frigul sau cu umezeala.

Tratamente interne

Stres psihic intens, tulburări neurovegetative – se țin cure de câte 20 de zile, timp în care se administrează câte o jumătate de litru – un litru de infuzie de busuioc combinată pe zi. Mai multe observații făcute de medicii care au administrat busuioc pacienților cu acest gen de tulburări conduc la concluzia că această plantă produce „imunizare la stres”.

Sindromul oboselii cronice – se amestecă 4 linguri de pulbere fin măcinată de busuioc cu 12 linguri de miere și 4 linguri de polen proaspăt. Se administrează zilnic câte 4-6 lingurițe de amestec, în cure de 10 zile, urmate de alte 5 zile de pauză, după care tratamentul se poate relua. Este un remediu cu efecte complexe, care tonifiază sistemul nervos, are acțiune antidepresivă și care ajută la relaxarea și la refacerea rapidă din punct de vedere psihomental.

Eforturi mentale prelungite – se bea o cană de infuzie combinată de busuioc, în doză unică. După administrare, se face o pauză de 5-10 minute, după care munca intelectuală poate fi reluată. Infuzia combinată de busuioc este un remediu care îmbunătățește rapid circulația cerebrală, favorizează menținerea trează a atenției pe perioade îndelungate de timp și alungă oboseala. Un alt remediu cu efecte foarte bune în acest sens este infuzia combinată din busuioc și mentă, menta din acest amestec adăugând și o îmbunătățire a clarității mentale.

Adjuvant în depresie și depresie anxioasă, nevroze – se recomandă amestecul, în proporții egale, de pulberi de busuioc și de sunătoare, din care se ia câte o linguriță, de 4-6 ori pe zi. Tratamentul se face vreme de 8 săptămâni, urmate de alte 2 săptămâni de pauză, după care se poate relua. Terapeuții care au aplicat tratamentul cu busuioc susțin că administrarea acestei plante îndepărtează anxietatea și pesimismul, stabilizează emoțiile, facilitează o mult mai bună exprimare a sentimentelor și a individualității în general. Combinația busuioc + sunătoare este foarte utilă contra stărilor de depresie, de astenie și de melancolie.

Dureri de cap – se administrează o linguriță de pulbere de busuioc, în care se pune o picătura de ulei esențial din aceeași plantă. Este un remediu recomandat în durerile de cap care apar datorită oboselii, a hipotensiunii, precum și în migrenele biliare (cu colecist hipoton) sau asociate cu constipația. Busuiocul elimină durerile de cap prin efectul de îmbunătățire a circulației cerebrale, prin deblocarea colecistului și a tranzitului intestinal.

Viroze respiratorii, gripă – se administrează infuzie fierbinte de busuioc, câte 3-4 căni pe zi, în fiecare cană de preparat adăugându-se și 2 picături de ulei volatil de busuioc. Un studiu făcut în 2005 de departamentul de microbiologie al „Universității Koshiung” din Taiwan arată că mai mulți compuși din busuioc au efecte antivirale puternice (mai ales asupra adenovirusurilor). Mai mult, tratamentul cu busuioc previne complicațiile gripei, reduce stările de disconfort (vertij, dureri de cap, tuse) din timpul bolii.

Bronșită cronică și acută, accese de tuse – se recomandă combinația de ulei volatil de busuioc și de mentă, în proporția de 1:1. Din acest amestec se administrează câte 3 picături, de 4-6 ori pe zi, în cure de 7-21 de zile. Uleiul volatil de busuioc are efecte antispastice asupra căilor respiratorii, anihilează foarte multe dintre bacteriile și virusurile care produc bronșită, grăbește procesele de vindecare și reduce simptomele neplăcute ale bolii. De asemenea, administrarea acestui amestec previne crizele de sufocare și instalarea astmului.

Rinită cronică, sinuzită – se recomandă câte o linguriță de pulbere de busuioc, în care se pune o picătura de ulei esențial din aceeași plantă, administrată de 3-4 ori pe zi. Se face o cură de 14 zile, timp în care principiile active ale plantei vor ajuta la decongestionarea căilor respiratorii superioare, vor ajuta la eliminarea infecțiilor bacteriene și la… recăpătarea simțului olfactiv. Observațiile clinice arată că după curele cu busuioc mulți pacienți și-au recăpătat mirosul pierdut din cauza bolii.

Artrită reumatoidă – se face o cură cu infuzie combinată de busuioc, din care se administrează câte un litru pe zi, în cure de 45 de zile. Studiile arată că flavonoidele și anumiți compuși volatili (cum ar fi eugenolul) din busuioc au efecte antiinflamatoare articulare puternice, reducând durerea și rigiditatea articulară.

Vomă, stări de greață – se ia câte un sfert – o jumătate de linguriță de pulbere de busuioc, de 4-6 ori pe zi. Este un tratament simplu, care de cele mai multe ori elimină stările de greață. Uleiul volatil din această plantă acționează la nivelul papilelor gustative și al sistemului nervos central, favorizând și secreția de salivă și de sucuri gastrice, eliminând inapetență, dispepsia și flatulență. Ca atare, este un tratament foarte util și contra indigestiei, a balonării și a colicilor abdominale. În cazul colicilor, se recomandă mai ales infuzia fierbinte de busuioc, care are un foarte bun efect antispastic digestiv.

Infecția cu giardia – se administrează uleiul volatil de busuioc, din care se iau câte 3 picături puse pe o bucățică de pâine, de 3 ori pe zi, înainte de mesele principale. Cura durează vreme de 21 de zile, după care se fac teste coprologice și, dacă mai este cazul, tratamentul se poate relua după o pauză de 10 zile.

Toxiinfecție alimentară, diaree – se administrează câte o linguriță de pulbere de busuioc, în care se pun 1-3 picături de ulei esențial din aceeași planta, de 3-4 ori pe zi, până la vindecare. Acest tratament distruge multe din bacteriile care produc aceste afecțiuni, între care menționăm Listeria monocytogenes, Staphylococcus aureus, Escherichia coli, Yersinia enterocolitică.

Adjuvant în dizenterie – într-o cană de infuzie combinată de busuioc se pun 4-5 picături de ulei volatil. Se administrează 4 asemenea doze pe zi, în cure de 10 zile. Busuiocul are un puternic efect antibiotic, distrugând un spectru foarte larg de bacterii nocive pentru tubul digestiv.

Cistită – se beau câte 3 căni pe zi de infuzie combinată de busuioc dimineață, la prânz și seara, în care se pun câte 3 picături din uleiul volatil de busuioc. Tratamentul se face vreme de 7-14 zile și are efecte antibiotice, antimicotice și antivirale puternice. De asemenea, busuiocul stimulează diureza, reduce inflamația la nivelul căilor urinare, previne complicațiile infecțiilor reno-urinare.

Infecții cu bacterii rezistente la antibiotice – uleiul volatil obținut din busuioc este una din substanțele cu cel mai larg efect antibiotic, fiind eficient atât contra bacteriilor gram-pozitive, cât și gram-negative. Mai mult, tratamentul cu ulei volatil de busuioc, spre deosebire de cel cu antibiotice clasice, nu favorizează apariția micozelor (din contră, are efect antifungic) și nu slăbește sistemul imunitar. Ca atare, în cazul în care tratamentul cu antibiotice de semisinteză nu dă rezultate, se recomandă ca adjuvant o cură cu ulei volatil de busuioc, din care se iau 2-4 picături, de 4 ori pe zi, pe o perioadă de 10-14 zile.

Tratamente externe

Eczeme infecțioase – se pun comprese cu tinctură de busuioc pe zonele afectate, vreme de 1-2 ore zilnic. Busuiocul are efecte antibiotice și antifungice foarte puternice, care elimină infecțiile și suprainfecțiile.

Coșmaruri, tulburări de somn – dacă la români este tradiția de a dormi cu busuioc sub pernă pentru a afla ursitul, la triburile din nordul Africii ramurile de busuioc se pun sub pernă și la capul patului pentru a aduce vise frumoase și pentru a face somnul odihnitor. Etnologii care au cules date despre această procedură terapeutică tradițională spun că metoda funcționează fără gres.

Crampe menstruale – se umezește o bucată de tifon cu infuzie combinată de busuioc. Compresa se aplică pe zona abdominală inferioară, deasupra punându-se o sticlă cu apă cât de caldă puteți suporta. Aplicația se face vreme de un sfert de oră – o oră (schimbând eventual sticla cu apă caldă pentru a menține temperatura ridicată). Efectele antispastice și calmante ale durerii sunt foarte prompte.

Cistite recidivante, bronșită cronică – se fac băi complete adăugându-se în apa din cadă 2 litri de infuzie combinată și 10 picături de ulei volatil de busuioc. Tratamentul are efecte hipertermiante (crește temperatura corpului, ceea ce permite combaterea eficientă a infecțiilor bacteriene), antibiotice și tonice generale.

Ten seboreic – se șterge seara tenul cu infuzie combinată de busuioc, iar apoi se pune o compresă cu aceeași infuzie, pe obraji și frunte. Tratamentul împiedică infectarea porilor, anihilează bacteriile care contribuie la agravarea acneei, curăță eficient tenul.

Adjuvant contra căderii părului – într-un sfert de cană de infuzie de busuioc se pun 1-2 picături de ulei volatil din aceeași plantă. Cu preparatul obținut se masează scalpul zilnic. Este un tratament care activează puternic circulația la nivelul foliculilor piloși și care elimină și micozele la nivelul pielii capului.

Precauții și contraindicații

Alergia la administrarea internă a busuiocului este foarte rar întâlnită, însă la unele persoane, această plantă, mai ales uleiul volatil extras din ea, poate da simptome cum ar fi catarul respirator, senzația de sufocare ori deranjamente gastro-intestinale. De aceea, înainte de a începe un tratament intern cu busuioc, vom lua o cantitate foarte mică de plantă sau de ulei volatil, și doar dacă în 4 ore nu apare nici un simptom de alergie, vom continua administrarea normală.

Reacțiile alergice la folosirea externă a busuiocului sunt ceva mai frecvente și constau în apariția de inflamații la nivelul pielii, a catarului respirator și a senzației de dificultate în respirație. Ca atare, înainte de a face băi generale sau de a aplica comprese cu busuioc, vom testa mai întâi preparatul pe o porțiune mică de piele și doar dacă nu apar reacții adverse de tipul celor descrise mai sus, vom continua tratamentul.

Ca și alte plante aromatice, busuiocul conține un compus numit estragol, depistat ca și cancerigen, în testele de medicină experimentală. Trebuie știut însă că folosită în cantități normale, această substanță are o concentrație de 100 până la 1000 de ori mai redusă decât doza de la care apare efectul toxic. Mai mult, în busuioc mai există mulți alți compuși cu efecte anticancerigene certe, care fac din această plantă un inamic al bolii canceroase și nu un inductor al ei.

Busuiocul, ca aliment

În bucătăria mediteraneană, busuiocul este un condiment foarte apreciat. Proaspăt sau uscat, se pune în sosurile de tomate și în sosurile albe, cu care se consumă pastele, pizza și unele salate. De asemenea, busuiocul este foarte apreciat, mai ales în bucătăria asiatică, ca aromatizant în salatele de fructe, în compoturi și chiar în dulcețuri.

Adăugat în salate, busuiocul se combină cu frunze de pătrunjel, de mentă, cu tomate tăiate mărunt și cu frunze de salată verde. În Nordul Africii și în Orientul Mijlociu se prepară o băutură energizantă, punând într-o sticlă un litru de apă, 4 linguri de miere și 1-2 rămurele uscate de busuioc. Se lasă totul să macereze vreme de 12 ore, după care preparatul obținut se filtrează și se bea în mai multe reprize.

Sursa: Formula AS