Beneficiile miraculoase ale sfeclei roșii asupra sănătății

Este printre legumele cele mai rezistente la vreme de iarnă și, totodată, un ajutor extraordinar pentru organism în timpul sezonului rece. Dar dacă despre aportul de energie vitală al sfeclei se scrie mult, o altă variantă a ei, la fel de importantă, este mai puțin popularizată, anume – sfecla roșie este un ajutor extraordinar pentru sănătatea copiilor, încă din timpul vieții intrauterine. Această legumă se numără printre puținele alimente-medicament pentru femeile însărcinate, substanțele sale active protejând mai ales de mutații fetusul în pântecele mamei. De altfel, în medicina naturistă, această legumă este o adevărată legendă, proprietățile sale vindecătoare în bolile sângelui, în cele tumorale sau ale ficatului fiind cunoscute încă de acum 150 de ani, când întemeietorii terapiei naturale moderne au readus la lumină primele leacuri tradiționale. În ce fel de afecțiuni și în ce doze se administrează sfecla roșie vom vedea în continuare, nu înainte însă de a se afla cum se prepară și se administrează.

Preparate din sfeclă roșie

În stare crudă, sfecla roșie nu are un gust foarte grozav, în timp ce fiartă, este plăcută la gust, dar – după cum arată cercetările – își pierde mult din calitățile terapeutice. Sfecla crudă conține substanțe extrem de puternice, ceea ce impune ca tratamentul să fie dozat cu anumită atenție, în cantități precise.

Sfeclă crudă

Foarte puține persoane îi agreează gustul, astfel încât, de obicei, nu este consumată singură, ci este asociată în salatele de crudități, în proporția 1:2 – 1:3, cu alte rădăcinoase, cum ar fi morcovul, țelina, pătrunjelul, sau cu salată verde ori varză roșie. Doza zilnică pentru ca sfecla crudă să-și exercite proprietățile terapeutice este de 100-150 g. De regulă, o cură cu sfeclă crudă durează minimum 2 săptămâni, durata maximă fiind de 2 luni.

Salată de sfeclă

Substanța care dă culoarea aceea roșu-sângerie sfeclei se numește betalaină, iar de prezența ei, destul de sensibilă la fierbere și extrem de sensibilă la coacere, se leagă mai toate proprietățile antitumorale și antioxidante ale acestei legume. Ca atare, sfecla nu va fi consumată coaptă, ci doar fiartă, și nu oricum, ci doar în coajă, și doar până se înmoaie (se verifică prin împungere cu o furculiță). Nu mai mult! După fierbere, sfecla roșie se dă prin răzătoare, se adaugă 1-3 rădăcini de hrean rase, apoi sare, ulei și oțet după gust. Se adaugă și puțină miere, după care se amestecă foarte bine ingredientele și se pun într-un borcan închis ermetic cu capac. Salata de sfeclă se poate păstra la frigider, fără probleme, vreme de 2 săptămâni, timp în care își va conserva proprietățile terapeutice. Este un remediu excelent contra răcelilor, bronșitelor, afecțiunilor reno-urinare. În postul Crăciunului și la sărbători, salata de sfeclă cu hrean este nelipsită de pe masa multor români, deoarece crește capacitatea de digestie și previne tot felul de tulburări digestive, cum ar fi gastritele, dispepsiile, balonarea etc.

Sucul de sfeclă roșie

Expertul în administrarea acestui suc a fost terapeutul naturist austriac Rudolf Breuss, cel care a avut nu mai puțin de 45.000 de cazuri de cancer și alte afecțiuni cronice vindecate cu ajutorul sucurilor de legume și al ceaiurilor din plante. Contra leucemiei și a bolilor tumorale, el recomandă o combinație de sucuri, care pot fi ușor obținute cu ajutorul unui storcător electric centrifugal pentru uz casnic. Cu acest storcator, se extrag 100 ml suc de sfeclă roșie, 50 ml suc de rădăcină de țelină și 300 ml suc de morcov. Această combinație de sucuri se păstrează ermetic închisă într-o sticlă la frigider și se consumă cu lingura, pe parcursul unei zile, pe cât posibil pe stomacul gol. După părerea lui Breuss, cel mai puternic dintre toate sucurile de legume este cel obținut din sfeclă roșie, care curăță sângele, blochează dezvoltarea tumorilor, detoxifică ficatul. Exprimate la nivelul anului… 1920, aceste opinii au fost întru-totul confirmate prin studii sofisticate, făcute în laboratoare și spitale, în anii 1990-2000.

Borșul de sfeclă

Iată, în continuare, o rețetă românească tradițională, folosită mai ales în timpul iernii, când alimentația este mai săracă în vitamine: o sfeclă roșie, de dimensiuni mici (cca. 200 g), se taie în două. Una dintre jumătăți se va tăia mărunt, apoi va fi fiartă cu alte legume tăiate mărunt (ceapă, morcov, pătrunjel, cartof, țelină), vreme de o oră. Când fierberea s-a apropiat de sfârșit, se taie mărunt și cealaltă jumătate de sfeclă, care apoi se fierbe separat, doar cât să dea un clocot, într-o cană de borș din tărâțe. După fierberea foarte scurtă a sfeclei în borș, lichidul obținut, de o culoare roșie intensă, se filtrează și se adaugă imediat la legumele care deja fierb, după care se oprește focul, se adaugă sare și ulei după gust și verdeață tocată. Se va obține un borș acru, de o culoare roșie minunată și foarte bogat în betalaină și în alți pigmenți cu efecte vindecătoare excepționale. În medicina populară românească, acest borș se administrează convalescenților, după răceală, celor debili sau cu boli de piept, precum și pentru… trezirea din mahmureală!

Tratamente preventive

Boala canceroasă – sucul de sfeclă, precum și sfecla crudă consumată în salate, sunt printre cele mai bune alimente pentru prevenirea bolii canceroase. Vitaminele (C, A, B1, B2), fibrele insolubile și flavonoidele conținute de această leguminoasă sunt tot atâtea remedii antitumorale, efectele lor benefice fiind resimțite mai ales atunci când sunt administrate pe termen lung și din surse naturale. Datorită bogăției sale în substanțe cu efecte antioxidante, sfecla roșie este utilă pentru prevenirea leucemiei, a cancerului pulmonar, colo-rectal, gastric. De asemenea, rădăcina sa de culoare roșie este utilă și în profilaxia formelor de cancer hormono-dependente, cum ar fi cel testicular, de prostată sau la sân.

Varice – pigmenții care dau culoarea specifică sfeclei roșii au, între altele, un efect extraordinar pentru menținerea sănătății și a elasticității vaselor de sânge, în special a venelor. Ca atare, persoanelor predispuse genetic (care au avut antecedente în familie) spre varice le este recomandat consumul sistematic de sfeclă roșie, care previne pierderea elasticității vaselor de sânge și formarea dilatațiilor și stazelor venoase. Persoanele care deja au varice în formare trebuie să țină cure serioase cu sfeclă roșie, pentru a preveni extinderea acestora.

Degenerescenta maculara – într-un studiu făcut recent în Italia, s-a descoperit că doi pigmenți conținuți din abundență în rădăcina de sfeclă roșie, și anume luteină și zeaxantină, previn tulburările oculare, în general și degenerescența maculară, în special.

Intoxicațiile lente – ne referim aici la acumulări lente și extrem de dăunătoare de toxine din alimentație, din aer, din apă, din diferitele ambalaje, din detergenți etc. Toate acestea se acumulează în organism și ajung să îl sufoce, producând afecțiuni din cele mai diverse, de la alergie – la reumatism, și de la scăderea imunității, la Alzheimer. Substanțele active din sfecla roșie au calitatea de a ajuta la eliminarea acestor toxine, încă de la nivel celular, și de a ajuta la eliminarea lor prin colon, transpirație și diureză. Efectele sale detoxifiante sunt atât de intense, încât multe persoane care țin cura cu suc de sfeclă roșie se confruntă, în primele săptămâni, cu fenomene neplăcute, cum ar fi stările de greață, tulburările de tranzit intestinal, mirosul neplăcut al excrețiilor. Aceste semne sunt cunoscute în medicina naturală ca reacție de dezintoxicare și sunt semnul că tratamentul funcționează și dă rezultate.

Tratamente interne

Boala canceroasă – studiile despre efectele extraordinare ale sfeclei roșii în cancer le datorăm unui cercetător maghiar, Alexander Ferenczi, care, începând din 1950 și până în anii 80, a făcut un număr impresionant de studii pe animale de experiență și pe pacienți umani, care au demonstrat ca sfecla roșie are efecte antitumorale puternice. Studiile sale, publicate în prestigioase reviste de specialitate, au demonstrat fără dubiu că rădăcina de sfeclă roșie are efecte antitumorale, mai ales administrată sub formă de suc sau crudă, în salate.

Persoanele care suferă de diferite forme ale bolii canceroase ar fi bine să consume zilnic, vreme de 2 luni, combinația de sucuri Breuss despre care am vorbit.

Leucemie – terapia cu suc de sfeclă, țelină și morcov a lui Rudolf Breuss și-a dobândit notorietatea actuală în primul rând datorită rezultatelor excelente obținute în această afecțiune. Sucul de sfeclă este unul dintre cei mai puternici antioxidanți cunoscuți, favorizează formarea de elemente figurate ale sângelui (în special de hematii), are efecte antitumorale directe.

Se recomandă consumul a 450 ml din acest suc, zilnic, pe o perioadă de 60 de zile, urmată de 15 zile de pauză, după care tratamentul se poate relua. Este o terapie puternică, dar care nu intra în opoziție cu niciun alt fel de tratament, alopat sau naturist.

Cancer de colon – substanțele nedigerabile din rădăcină de sfeclă, numite fibre alimentare, în care această legumă este foarte bogată, curăță sistematic tubul digestiv, fiind un factor activ în prevenirea cancerului de colon și de rect. Administrarea sfeclei crude sau fierte, câte 150-300 g pe zi, previne boala, ajută la normalizarea tranzitului intestinal, precum și la menținerea tonusului fizic și psihic al bolnavului de cancer. Studii recente au arătat ca un consum corespunzător de sfeclă crudă duce la formarea unui anumit tip de celule la nivelul intestinului gros (numite prescurtat CD8), care detectează și distrug formațiunile maligne.

Gastrită hiperacidă – sucul de sfeclă roșie este puternic alcalin, tamponând aciditatea excesivă din stomac. Cele mai bune rezultate în tratament se obțin combinând 100 ml suc de sfeclă roșie cu 100 ml de suc de cartofi cruzi și 500 ml de suc de morcov. Rezultă o licoare cu un gust nu foarte plăcut, dar foarte eficientă pentru prevenirea și calmarea durerilor sau arsurilor gastrice produse de hiperaciditate.

Ischemie cardiacă, ateroscleroză – vitaminele și pigmenții organici din rădăcina de sfeclă împiedică oxidarea colesterolului și trigliceridelor pe pereții arterelor, prevenind sau stopând procesul de îngroșare a acestora. Se recomandă o cură cu o durată de 4-8 săptămâni, timp în care se consumă de trei ori pe săptămână câte 150 g din această legumă, în alternanță, ca suc și ca salata, de sfeclă fiartă sau crudă.

Hipertensiune – este, fără doar și poate, afecțiunea în care se obțin cele mai rapide și spectaculoase efecte cu sucul de sfeclă roșie. O jumătate de pahar din această licoare duce la o scădere cu până la 20% și la o stabilizare a valorilor tensiunii arteriale, efecte observabile la doar 30-60 de minute după ingerare. Aceste elemente au fost demonstrate printr-un studiu făcut pe pacienți umani, la o universitate de medicină londoneză, în anul 2007. Ca urmare, în 2010, Societatea Americană de Cardiologie a introdus consumul regulat al sfeclei roșii între recomandările sale pentru prevenirea și tratarea hipertensiunii arteriale.

Anemie feriprivă – sfecla roșie conține fier, dar și magneziu și vitamina B6, care sunt esențiale pentru asimilarea acestui oligoelement și pentru combaterea anemiei. Mai mult, aceasta rădăcinoasă stimulează hematopoieza, adică procesul de formare a globulelor roșii (hematiilor). Ca atare, contra acestei afecțiuni se recomandă o cură de o lună cu sfeclă, din care se consumă câte 150 g, o dată la 2-3 zile. Pentru o mai mare eficiență în tratarea anemiei, se introduc în dietă și alte alimente bogate în fier, cum ar fi gălbenușul de ou, mazărea și fasolea verde, spanacul, urzica.

Sarcina – fiind foarte bogată în vitamine din complexul B (mai ales acid folic), precum și în oligoelemente, sfecla roșie este un aliment ideal pentru o bună dezvoltare a fetusului. De asemenea, consumul de sfeclă roșie previne și tratează unele probleme specifice sarcinii, cum ar fi hipertensiunea sau varicele. Mai mult, aceasta rădăcinoasă previne mutațiile pe care le-ar putea suferi copilul în faza intrauterină.

Adjuvant în bolile renale – se consumă o combinație din 100 ml de suc de sfecla roșie și 400 ml de suc de morcov. Acest amestec este un puternic diuretic, protejează epiteliul renal de infecții și ajută la refacerea sa în cazul în care a fost lezat de calculi sau infecții. Nu în ultimul rând, ajută la eliminarea mai ușoară a calculilor, având efecte relaxante asupra musculaturii netede.

Hepatită cronică – conform medicului american H. C. Vogel, sucul de sfeclă roșie și sfeclă roșie consumată crudă protejează celulele hepatice, ajută la regenerarea lor mai rapidă și le stimulează funcționarea normală. Această legumă este foarte bine tolerată de ficat și previne evoluția hepatitelor cronice spre ciroză sau spre cancerul hepatic. În cazul îngrășării ficatului, ca urmare a unei otrăviri sau a unei intoxicații, sucul de sfeclă roșie este, de asemenea, un ajutor de nădejde.

Diabet – sfecla roșie face parte dintre alimentele recomandate pentru stabilizarea glicemiei pacienților, cu diabet de tip I și II. Deși este bogata în hidrați de carbon, având chiar un gust dulce pronunțat, sfecla roșie conține fibre alimentare și compuși cu efect ușor hipoglicemiant, ceea ce o face ușor de tolerat de către diabetici. Ea are, de asemenea, efecte diuretice și previne complicațiile cardiovasculare ale diabetului.

Constipație – fibrele alimentare conținute de sfeclă roșie, laolaltă cu polizaharidele pe care această rădăcinoasă le secretă, au darul de a debloca tranzitul intestinal și de a elimina toxinele din colon. Se recomandă sfecla crudă și cea fiartă, preparată cu hrean și miere (a se vedea rețetele prezentate anterior), ajungându-se la 150 g din această legumă consumate pe zi.

Îmbunătățirea capacității de efort fizic – betacianină, o substanță conținută din belșug de către sfeclă roșie, este un stimulator de efort extraordinar. Ea crește capacitatea sângelui de a transporta oxigenul, ceea ce aduce după sine o creștere substanțială a capacității de efort. Mai mult, sfecla roșie scade tensiunea arterială, rărește ritmul cardiac, fiind perfectă pentru cei care fac eforturi intense și de lungă durată.

Vitaminele complexului B – rădăcina de sfeclă conține vitaminele B1, B2, B3, B6. Sfecla este cunoscută mai ales ca una din cele mai bune surse alimentare naturale de vitamina B9, 200 g conținând aproximativ 50% din necesarul zilnic din această vitamină, foarte importantă pentru activitatea cardiovasculară, a sistemului nervos și digestiv.

Vitamina C – este supranumită și vitamina imunității, deoarece are un rol esențial în menținerea sănătății și funcționalității sistemului natural de apărare al organismului. Dar rolul său nu se limitează la atât, vitamina C fiind esențială și pentru sistemul cardiovascular, pentru sistemul muscular și cel nervos. Ei bine, și la acest capitol, sfecla roșie este pe podium, 200 g din acest aliment preparat corespunzător asigurând nu mai puțin de 25% din necesarul zilnic de vitamina C.

Potasiu și magneziu – o porție de 150 g de sfeclă roșie conține 16% din necesarul zilnic de potasiu al unui adult și 12% din necesarul de magneziu. Ambele minerale sunt esențiale pentru menținerea funcționalității inimii (ele alcătuiesc și celebrul „Aspacardin”, folosit în aritmia cardiacă), pentru sănătatea sistemului nervos și a celui muscular.

Precauții și contraindicații

La aproximativ 15% dintre cei care consumă sfeclă roșie, urina capătă o culoare roșie, fenomen denumit beturie, care nu arată vreo afecțiune sau intoxicație, ci doar o incapacitate parțială a organismului de a asimila anumiți nutrienți din sfeclă.

Abuzul de suc de sfeclă (peste 400 ml) poate determina o paralizie temporară a corzilor vocale. De asemenea, la doze mari de suc de sfecla roșie sau la sucul de sfeclă consumat simplu, fără suc de morcov, pot apărea stări de greață.

Sursa: Formula AS