Declanșatorul lui Arnold pentru masă musculară
Toți am vrea să descoperim un secret care să dubleze viteza creșterii musculare. Arnold se pare că l-a descoperit cumva. Instinctiv presupun. Noi descoperiri științifice par să confirme această ipoteză.
Mai întâi, și acesta este un lucru pe care probabil îl știți, fibrele musculare se împart în două mari categorii:
- albe, de viteză și forță (care se pot contracta rapid și puternic, dar obosesc repede)
- roșii, de rezistență (care rezistă mai mult, dar sunt mai lente).
Cei care au din naștere o proporție mai mare de fibre roșii în mușchi sunt buni la sporturi aerobe: alergări, înot, ciclism etc., pe distanțe lungi. Cei care au o proporție mai mare de fibre albe nu rezistă la eforturi îndelungate, dar sunt rapizi și puternici fiind potriviți pentru sprinturi, karate, haltere, powerlifting.
Fibrele albe pot crește substanțial în masă, în timp ce fibrele roșii doar într-o mică măsură, deci logic este să insistăm pe dezvoltarea fibrelor albe cu greutăți mari.
Există însă mai multe subtipuri de fibre albe, iar știința ne-a spus până acum că cheia dezvoltării maximale a mușchilor este tipul 2B, fibre albe cu contracție explozivă. De aceea, majoritatea culturiștilor se antrenează cu greutăți mari, pe aproximativ 8 repetări pe serie. Astfel, greutatea este destul de mare pentru a solicita fibrele albe, dar totuși nu atât de grea încât să nu poți face mișcarea într-un stil exploziv.
Un studiu recent a examinat fibrele musculare la un grup de culturiști foarte masivi. Din moment ce fibrele de tip 2B sunt cele care pot crește cel mai mult, era de presupus că aceștia aveau o abundență de fibre de acest tip sau cel puțin că erau mai numeroase decât oricare alt tip de fibre. Realitatea a fost că ei aveau un mai mare procentaj de fibre de tipul 1 și 2A și o lipsă aproape totală de fibre 2B. Deci ei aveau aproape zero fibre 2B, specializate pe contracții explozive. Prin urmare, antrenamentul culturiștilor trebuie să se axeze pe tipul de fibre 2A care au o capacitate duală: atât de putere cât și de rezistență.
Așa cum am menționat la început, Arnold a descoperit asta instinctiv. El utiliza des protocolul de antrenament în sistem piramidă. Creștea greutatea la fiecare serie, apoi, după ce ajungea la cea mai mare greutate (serie la care făcea 6 repetări) reducea greutatea pentru două serii numite „burnout” (care dau senzația de arsură în mușchi), de 12-15 repetări fiecare.
De asemenea, el mai folosea metoda seriilor cu greutate descrescătoare în care, după ce făcea câteva repetări cu gantere grele, le lăsa jos și, fără pauză, continua cu altele ceva mai ușoare pentru câteva repetări, apoi cu altele și mai ușoare. În felul acesta lucra atât componenta de forță cât și cea de rezistență a fibrelor de tip 2A.
Dacă pentru Arnold a mers atât de bine, nu crezi că merită să încerci și tu?
Sursa: Revista Culturism & Fitness
