Fumatul, boală cronică

Despre fumat se spune că este o plăcere, un viciu, „o modă”. Însă, este o plăcere care ucide cu fiecare țigară fumată. Renunțarea la fumat înseamnă un câștig în ani de viață. Dacă renunți până la 35 de ani, câștigi toți cei 10 ani pe care i-ai fi pierdut dacă ai fi continuat să fumezi. Dacă renunți până la 45 de ani, câștigi 9 ani, până la 55 ani, câștigi 6 ani iar până la 65 de ani, câștigi doar 3 ani. În realitate, gestul de a fuma ascunde în spatele lui o boală cronică: dependența de nicotină.

Șapte secunde până la creier

Nicotina, livrată prin fumul de tutun, ajunge în 6-7 secunde la creier, unde determină secreția de dopamină, substanța care activează „circuitul recompensei” – o rețea de neuroni responsabilă de producerea stării de satisfacție, a plăcerii când faci un anume lucru sau ingerezi, inhalezi o anume substanță.

Persoana dependentă de nicotină resimte această nevoie cu cea mai mare intensitate dimineața, după abstinența din timpul nopții. Un semnal care nu este urmat de recompensă declanșează frustrare. Semnalul poate fi, însă, atât extern (ocaziile care „nu merg” fără o țigară) cât și intern (scăderea concentrației sanguine a nicotinei sub nivelul care menține activ circuitul recompensei).

În timp, asocierea țigării cu anumite momente ale zilei, contexte și stări determină fumătorul să reacționeze precum în experimentul lui Pavlov: apare stimulul, apare anticiparea recompensei și imediat acțiunea pentru obținerea acesteia – aprinderea țigării. De aici și necesitatea compulsivă de a intra în posesia tutunului – obiectul care te face să te simți mai bine sau care îți înlătură un disconfort.

Nu trebuie să fii un fumător împătimit pentru a fi expus riscurilor de îmbolnăvire

Timpul în care se instalează dependența de nicotină depinde de cantitatea de țigări fumată, de vârsta de debut, de sex (la femei se instalează mai greu dar și renunțarea este mai dificilă) dar și de anumiți factori genetici – persoanele care au un defect la nivelul genei ce codifică citocromul P450, o proteină ce participă la degradarea nicotinei, fumează mai puțin și renunță mai ușor.

Este important să nu ne amăgim cu ideea că suntem „doar” fumători ocazionali. Pe lângă faptul că riscăm ca, în timp, să devenim dependenți de nicotină, nu trebuie să fiți un fumător împătimit pentru a fi expus riscurilor de îmbolnăvire.

O decizie personală

Cei mai mulți dintre fumătorii români afirmă că și-ar dori să renunțe la tutun, însă, când trebuie să treacă la fapte, foarte mulți abandonează. Renunțarea la fumat este, în primul rând, o decizie personală urmată de conștiința faptului că un ajutor medical îți poate face viața mai ușoară, în sensul diminuării neplăcerilor create de sevrajul de nicotină.

„Îmi doresc din tot sufletul sa fiu ajutat!”

În România, Programul Național Stop Fumat (www.stopfumat.eu) își propune să îi ajute pe acei oameni care își doresc din tot sufletul să renunțe la fumat și au nevoie de ajutor de specialitate. O echipă de medici și psihologi specializați în tabacologie, prezenți în centrele Stop Fumat și implicați cu sufletul în acest proiect, stau în slujba celor care vor și cred că pot renunța la această boală deosebit de gravă, dependența de nicotină.

Persoana care decide să intre în Programul Național Stop Fumat trebuie să își dorească din tot sufletul să renunțe. Pentru că renunțarea înseamnă a alege sănătatea și viața mai bună și mai lungă alături de cei dragi. Dacă nu există convingerea totală, atunci beneficiul de pe urma programului tinde către zero. Totuși, în situația în care pacientul nu este convins 100%, acesta poate fi ajutat de către psiholog care aplică o tehnică specială numită interviu motivațional.

Tratamentul durează între 2 și 3 luni. Pacientul vine din 2 în 2 săptămâni pentru a-i fi evaluată starea generală și eventualele simptome de sevraj și pentru a-și primi tratamentul. Șansele de a recidiva după încheierea tratamentului depind exclusiv de pacient, de gradul în care a reușit să învețe noile obiceiuri ale vieții de nefumător. Cu cât pacientul a fost mai hotărât să renunțe la fumat, a îndeplinit recomandările psihologului și a urmat corect tratamentul prescris de medic, cu atât șansele de a rămâne nefumător sunt mai mari. Este la fel ca în cazul oricărei boli cronice: urmezi sfatul medicului, nu ți se agravează boala, nu ții cont de recomandări, atunci faci o exacerbare a bolii. În cazul nostru, exacerbarea este reluarea fumatului.

Dacă persoana e din București, poate veni în fiecare miercuri, la ora 15.30 la Institutul „Marius Nasta”, la grupul de informare, pentru a afla detalii despre tratament și consilierea psihologică. Aici i se oferă explicații și răspunsuri la întrebări. Dacă persoana nu este din București, atunci se adresează medicului specialist tabacolog și/ sau specialistului psiholog și solicită o programare. Datele de contact ale medicului și ale psihologului pot fi găsite pe site: www.stopfumat.eu și la Tel Verde: 0800.878.673 sau la 021.335.69.20.

În ciuda faptului că, la nivel mondial peste 5 milioane de oameni mor anual din cauza fumatului, dependența de nicotină este o boală cronică ce poate fi prevenită sau tratată cu ajutor medical de specialitate.

Sursa: Revista DoctorulMeu – Dr. Magdalena Ciobanu (Medic Primar Pneumologie, Institutul Marius Nasta, Coordonatorul Programului Național Stop Fumat)