Obezitate şi civilizaţie

Îngrăşarea – şi ca urmare obezitatea – este un fenomen social. Obezitatea este, întrucâtva, sub-produsul civilizaţiei. Potrivit unor studii recente, Romania ocupă locul 3 în Europa ca număr de cazuri de obezitate, cifrele fiind alarmante, 50% din populaţia ţării noastre suferă de supraponderabilitate şi 25% suferă de obezitate. Rezultatul? Speranţa de viaţă scade cu 3 ani în cazul supraponderalilor, cu 6 ani la bărbaţi şi 7 ani la femei în cazul obezităţii.

Dacă observăm ce se petrece în societăţile primitive, putem constata că, în general, această problemă nu există. De asemenea, obezitatea este inexistentă la regnul animal, cel puţin la speciile care trăiesc în mediul lor natural, numai animalele domesticite de om cunosc această suferinţă.

Paradoxal, tocmai în societăţile cele mai evoluate se întâlneşte cel mai des excesul ponderal. De altfel, fenomenul a fost constatat de-a lungul întregului curs al istoriei.

Cu unele excepţii, cei mai graşi indivizi se găseau întotdeauna la categoriile sociale cele mai bogate. Deseori, excesul de greutate era considerat ca o virtute. Era simbolul reuşitei sociale, dar şi al sănătăţii înfloritoare. Nu se spunea gras şi sănătos?

Astăzi mentalităţile au evoluat, deoarece – în afara faptului că s-au modificat canoanele de frumuseţe – oamenii au devenit conştienţi de neajunsurile greutăţii prea mari. Obezitatea este considerată un pericol, deoarece se ştie că reprezintă un mare factor de risc pentru sănătate.

Dacă analizăm problema obezităţii în lume, suntem obligaţi să constatăm că în Statele Unite, cea mai bogată ţară din lume, este cea mai catastrofală situaţie. Or, dacă luăm în consideraţie modul de hrană al americanilor, este uşor să deducem că tocmai proastele obişnuinţe alimentare stau la baza obezităţii lor. Iar această realitate se înrăutăţeşte pe zi ce trece.

A aborda acest subiect lăsând în urmă aspectul esenţial al problemei, înseamnă a ne ocupa numai de simptome(greutatea), neglijând cauza. Eşecul dieteticii tradiţionale se datorează tocmai acestei abordări trunchiate. În loc să căutăm să scăpăm de simptome, prin intermediul unor regimuri de înfometare, am face mai bine să analizăm de ce ne îngrăşam. În loc să adoptăm prosteşte liste de meniuri gata făcute, numărând caloriile sau cântărind alimentele, mai bine am încerca să înţelegem cum ne funcţionează organismul şi în ce fel va putea el să asimileze diferitele categorii de alimente.

Trebuie să conştientizăm jalnicele obişnuinţe alimentare dobândite în câteva decenii, asociate cu rafinarea excesivă a unor alimente, care stau la originea destabilizării progresive a metabolismului nostru. Această situaţie este cea care duce, în consecinţa, la obezitate şi boală. Apoi, o conştientizare a modului în care ne funcţionează corpul şi a naturii alimentelor, a proprietăţilor lor şi a familiei din care acestea fac parte. Trebuie să învăţăm efectiv cum ne funcţionează metabolismul şi sistemul digestiv.

În acest fel, vom putea construi concret o dietă inteligentă, pe baza căreia ne vom asuma responsabilitatea propriului corp şi vom realiza nu numai controlul alimentaţiei, cât şi echilibrul ponderal.

Sursa: “Mănânc, deci slăbesc” – Michel Montignac