Respiraţia

Respiraţia este sursa vieţii pe pământ.

O respiraţie potrivită este un factor important pentru a te putea relaxa. Ai observat că, în timp ce citeşti aceste rânduri, de exemplu, nu eşti conştient de respiraţia ta? Laşi aerul să intre în plămâni în mod involuntar. Acest fenomen se întâmplă în fiecare zi. Suntem atât de prinşi în activităţile noastre încât uităm de această funcţie vitală care este respiraţia. Chiar dacă respiraţia este o funcţie a corpului, total autonomă, este în acelaşi timp controlabilă prin voinţă. De aceea este bine să folosim orice moment pentru a ne acorda răgazul de a inspira şi a expira bine. Când spun o respiraţie bună, nu mă refer la faptul de a inspira îndelung, deoarece acest lucru ar putea provoca o problemă de hiperventilaţie.

Este suficient să inspirăm şi să expirăm de câteva ori într-un mod sănătos, pentru a ne destinde. A fi conştient de respiraţia ta înseamnă să observi aerul care intră în plămâni, să îi urmăreşti mişcarea şi nu să îl forţezi, până când simţi că se dilată coastele. Astfel vei şti că aerul a umplut în mod corect plamânii. Apoi simţi cum coastele se contractă când expiri aerul. Acest gen de respiraţie aduce mai multe beneficii, de exemplu, te ajută să fii mai calm, să fii în contact cu corpul tău, precum şi să îţi dezvolţi mai mult capacitatea de a-ţi asculta nevoile. Este imposibil să te interiorizezi cu adevărat atunci când respiri prea puţin. Încearcă să fii conştient de respiraţia ta cât mai des posibil… când practici un sport, când conduci maşina, când astepţi la rând la bancă sau la supermarket… şi, treptat, îţi vei stăpâni tot mai bine respiraţia. Pe lângă acest lucru, atunci când absorbi alimentele, faptul de a inspira şi de a expira între fiecare înghiţitură de mâncare, te ajută să observi momentul în care nu îţi mai este foame.

În timpul inspiraţiei, în mod normal, un om obişnuit aspiră aproximativ 500 cmc de aer, necesarul crescând în funcţie de efortul depus. Capacitatea pulmonară a fiecărui om diferă în funcţie de constituţia sa şi de antrenament.

Respiraţia noastră are patru componente:

1. Respiraţia claviculară sau înaltă, în care muşchii ridicători ai gâtului activează şi încarcă energetic în mod preponderent partea superioară a plămânilor;
2. Respiraţia toracică (intercostală) sau medie, în care este activată şi încărcată energetic în special partea centrală a plămânilor;
3. Respiraţia diafragmatică (abdominală) sau joasă, în care este activată şi încărcată energetic preponderent partea inferioară a plămânilor, în timp ce partea medie şi cea superioară a acestora rămân mai puţin active, ventilate. Este uşor de identificat prin mişcările ritmice, ample ale zonei abdominale;
4. Respiraţia completă implică umplerea plămânilor şi eliminarea aerului rezidual.

Recomandări

S-a observat că femeile respiră preponderent toracic şi clavicular, iar bărbaţii – abdominal. Este important să începem prin a ne observa clipă de clipă modul propriu preponderent de a respira. De exemplu, o respiraţie deficitară, superficială abdominală, duce şi la un „masaj“ deficitar al organelor interne abdominale, cauzând disfuncţionalităţi ale organelor din această zonă.
Pasul următor este să urmărim o eliminare cât mai bună a aerului rezidual din plămâni, adică un expir cât mai prelungit şi o umplere cât mai bună şi completă a plămânilor, respectiv un inspir amplu. Acest proces îl realizăm aproape inconştient, prin oftaturile prelungi, atunci când avem probleme, fiind metoda naturală, firească, de destresare a organismului. Corpul nostru ştie ce este mai bun pentru el şi este un lucru înţelept să-i ascultăm mesajele. De asemenea, poziţia corpului este foarte importantă pentru o respiraţie corectă, de aceea este recomandat să stăm întotdeauna cu spatele drept.
Statistica arată faptul că speranţa de viaţă depinde de respiraţie. Se cunoaşte faptul că vieţuitoarele care au o respiraţie foarte rapidă şi sacadată (şoarecii şi iepurii) trăiesc mult mai puţin decât cele cu o respiraţie lentă şi relaxată (elefanţii, de exemplu).