Rolul duplicitar al durerii
”Fără durere nu există creștere” – acesta este motto-ul culturiștilor și sportivilor de performanță. Există adevăr în slogan, dar nu înseamnă că orice durere este bună, și nici nu înseamnă că trebuie să fi dependent de durere pentru a construi mușchi. Durerea este un mecanism de apărare al corpului care previne rănile, însă poate fi o unealtă folositoare în sport. Cheia este să nu treci de la durerea bună la cea rea.
Despre durerea rea nu putem spune foarte multe lucruri. Este senzația puternică, tăioasă, chinuitoare, care îți spune imediat că ceva nu este în regulă. În cazul culturiștilor sau a sportivilor de performanță această durere înseamnă rănire – ruptură sau întindere. Nu este o durere cu care ar trebui să lucrezi. Dacă o simți, te oprești imediat și rezolvi situația înainte de a relua antrenamentul.
Durerea bună este un oximoron. Durerea în contextul sportivului sănătos și sigur are o conotație negativă. Sinonime mai bune ar fi ”febră musculară” și ”inflamație”, depinde dacă e vorba de senzația după sau înaintea antrenamentului. Inflamația musculară este un răspuns natural la antrenament. Ridicarea greutăților cauzează rupturi microscopice în țesutul muscular. Odihna ce urmează (împreună cu nutriția adecvată) repară mușchii și îi face mai puternici. Inflamația redusă între 24 și 72 de ore după antrenament este benefică, însemnând că ți-ai lucrat suficient mușchii.
Febra musculară simțită în timpul exercițiilor este rezultatul acumulării acidului lactic în mușchii tânjind după oxigen și nutrienți. Aceasta este durerea bună cu care trebuie să lucrezi pentru a preveni evitarea epuizării musculare prin oprire.
Dacă ești începător sau nu ești obișnuit cu rutina, adaptează-te gradual, pentru că ești mai expus unei inflamații severe, cauzându-ți mai multă durere decât te-ai fi așteptat.
